UE a fost concepută iniţial ca un spaţiu cu circulaţie liberă, lipsit de taxe vamale şi impozite pe mărfuri străine, o piaţă de desfacere comună avantajoasă pentru statele membre ale acestei organizaţii, însă se pare că în ultimii ani Europa ia o cu totul altă amploare decît cea care ar trebui să fie, interesele economice cedează intereselor politice, iar NATO îşi dictează condiţiile sale. UE devine un instrument de implimentare a politicii militare – a intereselor americane.
În 2007 România şi Bulgaria devin membre a Uniunii Europene. State în care s-au făcut investiţii enorme pentru a ridica nivelul lor economic şi a aduce infrastructura la standardele europene. Cu toate acestea ele nu au fost pregătite pentru integrare, efectul investiţiilor nu a fost aşteptat şi ţările au fost practic încorporate cu forta în UE. Este absurd să afirmăm că consiliul Europei a optat pentru dinamizarea integrării prin însăşi integrarea acestor două ţări, în acest caz populaţia doar primeşte cetăţenie europeană avînd posibilitatea să fugă în alte colţuri ale Europei neaducînd nici o contribuţie proprie sale ţări. România este un stat mult prea naţional ca să se considere un stat european, o ţară unde valorile naţionale şi tradiţiile sunt puse mai presus decît orice avantaj economic, din această cauză mai pe urmă apar probleme de tipul „ciobenii se revoltă din cauza condiţiilor care le sunt impuse, ei sunt nevoiţi să trecă la standartele europene pentru a putea să-şi realizeze produsele.” România trebuia să parcurgă un drum cel puţin de 20 de ani pentru a putea acumula cantitatea de conştiinţă civică necesară transformării acestui teritoriu într-un spaţiu cu adevărat european şi nu doar într-o gaură de scurgere a populaţiei în ţările dezvoltate ale Europei.
Nu ăsta a fost scopul însă, interesele economice n-au stat la baza integrării din 2007, România şi Bulgaria au aderat ca puncte strategice. Integrarea în UE practic reduce la zero şansele de implimentare a intereselor ruseşti în acest spaţiu. Ţinînd cont de faptul că Balcanii au fost dintotdeauna ţinta supremă a politicii de cotropire ruseşti iar România punct de trecere spre Balcani. UE pur şi simplu zădărniceşte orice intenţie a Rusiei şi limitează sfera acesteia de influenţă prin lărgirea sferei de influenţă americană. Defapt nu există nici-o Uniune Europeană în estul Europei, există doar NATO cu interesele americane şi mai apoi Rusia ameninţînd de pe celălalt mal al fluviului.
Următoarele ţări care stau la poarta Europei sunt Croaţia şi Moldova. Croaţia va fi integrată pe bază economică, ea a atins deja nivelul european şi aşteaptă doar legalizarea ei ca membru al UE, Moldova însă, va fi pur şi simplu înghiţită, cu Transnistria sau fără, n-are nici o importanţă, cert este un lucru, că odată cu integrarea Moldovei se vor stabili exact sferele de influenţă. Ucraina şi Belarusi vor rămîne a Rusiei iar restul Europei va aparţine S.U.A.. Europa nu ţine cont şi nici nu are nevoie de problema românească, R.M. este privită ca o bucată din interesele Rusiei, acapararea Moldovei va fi una din micile victorii de tipul a ceea ce s-a întîmplat în Georgia, care în curînd sau mai tîrziu vor distruge Rusia.
Vorbind însă de situaţia noastră, o eventuală integrare europeană nu înseamnă şi unirea cu România, Europa nu va avea necesitatea acestei uniri, în primul rînd va hotărî că nu are sens atunci cînd practic nu există noţiunea de stat, populaţia avînd dreptul la libera circulaţie, iar în al doilea rînd majorarea populaţiei României cu 4 mil. de oameni înseamnă mai multe voturi în consiliul Europei, ceea ce devine deja periculos, crearea unei noi forţe politice în cadrul Europei.
Primind cetăţenie, o parte din populaţia română a R.M. va migra în Europa, iar ceilalţi vor fi asimilaţi de cultura rusească de aici. Ruşii nu pleacă nicăieri, economia e în mainile lor, cele mai bune locuri de muncă le deţin ei; şi în general întotdeauna le-a fost bine aici, îşi vor crea Europa la ei acasă, pe cînd românismul autohton este ameninţat, el nu se va putea lupta cu o cultură rusească mult superioară avînd totodată drepturi egale. Problema e că ideea naţională va dispărea complet, ea nu va mai fi necesară, oamenii vor opta pentru comfort. Nu susţin că integrarea europeană este distrugătoare, afirm doar că aceasta trebuie să se realizeze prin unirea cu România, altfel acest teritoriu va fi pierdut pe veci.
duminică, 4 noiembrie 2007
R.Moldova vs UE
Etichete:
conştiinţă,
conştiinţă civica,
cultură,
europa,
integrare,
interese,
nato,
problemă,
românism,
stat naţional,
UE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Este destul real ce scrii tu, dacă sa urmărim dinamica evenimentelor ce au loc la noi în stat, o intrare în UE peste noapte poate face din R. Moldova un stat rusesc în inima Europei, toţi băştinaşii întorcînduse la patria lor istorică - Roma, sau, mă rog, oricare alt oraş în speranţa de a găsi un loc de muncă mai bine plătit.
Trimiteți un comentariu